Urgența stomatologică poate fi definită prin multe situații dureroase și neplăcute de cauză dentară, fiind considerate o urgența medicală prin gradul de acutizare. De cele mai multe ori durerea acută și inflamația, lipsa somnului în timpul nopții, sunt semnele care alarmează pacientul, catalogând-o drept urgentă. Uneori pe lângă dintele/dinții în cauză sunt afectate și țesuturile adiacente din vecinătate, care sunt însoțite de inflamație, roșeață, sângerare și durere. Starea generală a pacientului este și ea afectată, uneori însoțită de febră, durere de cap și oboseală. Funcția masticatorie și de deglutiție este îngreunată.
Urgența stomatologică este caracterizată prin următoarele semne și simptome:
– durere acută dentară care nu cedează la administrarea analgezicelor
– durere acută maxilară sau mandibulară
– durere sinusală de cauză odontogenă (dentară)
– durere acută din cauza mobilitații dinților
– durere acută în urma unor fracturi dentare: atunci când fractura a lezat camera pulpară sau a produs o luxație dentară, astfel dintele se mișcă in alveola. În aceste situații se intervine urgent pentru a imobiliza dintele.
– avulsia dentară reprezintă extracția accidentală a dintelui în urma unei lovituri puternice. Se intervine imediat, prin fixarea dintelui în alveolă și imobilizarea lui, dacă din momentul accidentului nu a trecut mai mult de 60 de minute.
– abcesele dentare însoțite de inflamația mucoasei gingivale și a părților moi ale feței. Abcesul dentar este localizat fie la nivelul rădăcinii dintelui sau în spațiul dintre dinte și gingie ,iar țesutul din jur este roșu și congestionat. Tratamentul constă în drenarea colecției purulente, administrarea antibioticelor dacă este cazul și continuând cu tratamentul dintelui sau chiar extracție.
– parodontita apicală acută este considerată o urgență deoarece pacientul simte o durere acută insuportabilă, însoțită uneori de febră iar mucoasa este tumefiată și roșie. Inflamația apare din cauza microbilor aflați în canalul radicular și care în timp au afectat țesutul din jurul apexului dentar. Parodontita apicală acută poate fi hiperemică, seroasă și purulentă. Medicul va interveni pentru a drena puroiul colectat, fie prin interiorul canalului radicular, fie printr-o incizie la nivelul mucoasei gingivale, apoi continuând cu tratamentul conservator sau radical prin rezecție apicală sau extracție.
– pericoronarita (inflamația țesuturilor moi din jurul coroanei molarului de minte) ce se manifestă prin miros și gust neplăcut cu incapacitatea de a deschide larg gura (trismus). Această afecțiune se manifestă cel mai frecvent la adulții tineri a căror molari au avut o erupție anormală sau nu au reușit să erupă în totalitate pe arcadă. Cel mai des se manifestă în intervalul vârstei de 17-24 de ani. Deseori este însoțită de adenopatie, halenă, prezența unei colecții purulente, gust metalic, durere cervicală. Cura cu antibiotice cu spectru larg este obligatorie în cazul unei infecții majore. Tratamentul constă prin indepărtarea tartrului și chiuretajul zonei respective. Dacă apar episoade recurente, atunci se va recurge la extracția molarului de minte.
În toate aceste cazuri de urgență, medicul are obligația să intervină imediat, prin prescrierea medicamentelor corespunzătoare și remedierea inflamației și suferinței pacientului.
Pentru intervenirea asupra cauzelor urgente, medicul solicită realizarea de radiografii dentare care ajută la îmbunătățirea tratamentelor, identificarea afecțiunii și stabilirea planului de tratament corect.
Dr. Ampava Veronica
Medic dentist generalist
